Bebeluşii surâd chiar înainte de a se naşte

Studiul celor de la Universitatea din Durham oferă dovezi că râsul şi zâmbetul sunt comportamente moştenite, care nu se activează doar ca răspuns la stimuli din mediu.

La oameni, primele mişcări faciale apar la 10 săptămâni după naştere, urmând ca odată cu timpul să devină din ce în ce mai complexe.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Cercetătorii au utilizat un aparat cu ultrasunete pentru a filma doi bebeluşi în uterul mamelor lor. Analizând mişcările faciale ale copiilor, începând din cea de-a 30-a săptămână specialiştii au putut să identifice expresiile specifice râsului şi plânsului. Patru săptămâni mai târziu, la mai bine de o lună înainte de naştere, expresiile erau deja uşor de recunoscut.

În aceste condiţii, specialiştii susţin că este clar faptul că, atunci când zâmbesc, bebeluşii nu imită o mişcare observată la cei din jur, fiind vorba de o manifestare a unei acţiuni independente.

Dar, deşi acum cercetătorii susţin ideea că zâmbetul este un comportament moştenit, ei nu au stabilit încă o explicaţie.

Una dintre potenţialele explicaţii ar putea fi legată de funcţionarea sistemului nervos. Ştiinţific vorbind, zâmbetul este una dintre expresiile faciale caracteristice pentru primatele superioare. Deşi cimpanzeii au acelaşi număr de perechi de muşchi faciali ca şi omul (23), există totuşi o diferenţă. Dintre cele 6 perechi de muşchi responsabile cu producerea zâmbetului, perechea de muşchi risorius, care ridică colţurile gurii, este specifică oamenilor.

Altă teorie care ar putea fi valabilă susţine că zâmbetul este „pre-programat” la oameni. Toţi oamenii pot zâmbi. Unii oameni, care suferă de tulburări mintale, pot zâmbi sau râde fără motiv, iar acest tip de zâmbet spasmodic apare mai mult ca un reflex decât ca semnal social al unei emoţii. Totuşi, în mod normal, zâmbetul este o exprimare universală a bucuriei, în toate culturile.

Studiul celor de la Universitatea din Durham, Marea Britanie, este susţinut şi de teoriile lui Darwin. Acesta a observat că şi în cazul copiilor care sunt atât, surzi cât şi orbi, zâmbetul apare ca exprimare a bucuriei, dovedind că surâsul şi râsul nu sunt produsul învăţării.

Sursa: Worldcrunch